Pentru cei care nu au avut timp sa citească pina la capăt ultima mea
carte, le trimit pagina finala, prin care îmi iau rămas bun de la
activitatea publicistică.
Mai sîntem în țară cîțiva care ne străduim să deschidem ochii românilor: venerabilul gen. Radu Theodoru (aromân), un exemplu pentru toți patrioții, dl. Ion Coja, dl. Cornel Dan Nicolae, dl. Radu Mihai Crișan, dl. Vasile Zărnescu, dl. Corvin Lupu, dl. Ioan Roșca și fără falsă modestie, subsemnatul (de asemenea aromân). Sînt convins că mai există destui de care nu am auzit eu, tot după cum există publicații on-line, bloguri, site-uri cu caracter patriotic. Alții, au lucrat din Franța – dl Paul Goma (aromân), dl. George Pișcoci Dănescu; tot în Franța, am găsit blogul patriotic „Arhiva Românilor”, al d-lui Dan Culcer. Din Germania, am descoperit un excelent comentator patriot, dl. Călin Kasper. Am reușit oare ceva? Se vor trezi oare suficienți tineri care să salveze țara de cei care au vîndut-o și de cei care au cumpărat-o? Dacă te uiți pe internet, la ziarele on-line, la bloguri, etc., vezi sumedenie de patrioți anonimi. Printre componentele patriotismului se numără și curajul – cît de patriot și de curajos poti fi dacă semnezi de pildă “vulturul pleșuv” sau ”găina albastră”? Sîntem măcar 300 de români patrioți care ne asumăm patriotismul precum și l-au asumat, în istorie, participanții la revoluții sau legionarii? Sîntem măcar 300, precum spartanii lui Leonidas de la Termopile în lupta cu perșii sau ca aromânii lui Pitu Guli de la Dealul Ursului (Crușova) în lupta cu turcii? Exemplele de patrioți pe care le-am dat se referă la cei care scriu – și poate asta este cel mai important lucru pentru a trezi conștințele. Mai cunosc și alți patrioți, care fiecare își vede de ceea ce și-a asumat. Și, adunîndu-i și pe aceștia, mă întreb în continuare dacă sîntem 300 cu toții!
Gata, s-a terminat. A șasea întîmplare nu se va mai petrece. La ce bun să mai scriu, dacă nimeni nu mai are curajul să mă publice? Să-mi trimit articolele pe mail la prieteni? Mă voi concentra asupra ultimei mele cărți, care va deranja (dar rău de tot!) doar pe cei care îi împing pe creștini direct în brațele larg deschise ale diavolului.
Nu cu pesimism, ci cu mult realism și foarte multă jale mă uit și văd că România este o țară pierdută, fără scăpare. Și omenirea este pierdută. Fiindcă în loc de Cuvîntul lui Dumnezeu, ascultă cuvintele dușmanilor Lui. Fiindcă în loc să se roage la Dumnezeu, se roagă la sfinți, sărută oase și se închină la pretinse icoane făcătoare de minuni, fără să își dea seama că minunile, cînd se întîmplă, nu le fac icoanele, ci tot Dumnezeu.
România, țara în care trădătorii sînt onorați, decorați, răsplătiți, țara în care patrioții sînt uciși, aruncați în temnițe ori se sting în uitare, batjocură și sărăcie. România, țara în care pantofii eleganți și foarte scumpi de la Ierusalim ne strivesc beregata mult mai apăsat decît grosolanele cizme bolșevice.
Doamne Dumnezeule, dacă așa cum au scris iudeii, ai salvat singura familie nevinovată din Sodoma, atunci, Te rog, salvează și nevinovații României, cîți or fi. Restul, își merită soarta.
Amin!
Comentarii și întăriri
Dl Dan Cristian Ionescu se amăgește închipuindu-și că se pote retrage când vrea dumnealui… E cu neputință să dezertezi, când ești și te numești Dan Cristian Ionescu, autorul paginilor care au precedat-o pe …ultima!
i.coja
4 Comments
Si varfurile luptatoare si lucide ale nemtilor, se plang de faptul ca in toata Germania nu sunt lamuriti asupra adevaratei situatii in care se afla tara lor (nu zic neamul lor, observati!) decat vreo 7% dintre nemti
70.000 de nemti au fost bagati in inchisori pana acum, doar pentru contestarea Holocaustului! Pe baze stiintifice inconturnabile.
Totusi fiecare dintre luptatorii in numele adevarului, multi trecuti prin inchisori, nu abdica.
Lui Horst Mahler , jurist german ( la 80 ani, condamnat la zece ani inchisoare , i s-a prelungit din nou condamnarea pentru ca a ramas neclintit in spusele sale , desi are diabet si un picior pe jumatate amputat) El e condamnat pentru ca a dat in judecata Talmudul, precum si tabuizarea holocaustului,in plus a reclamat distrugerea sufletului german, si desi e foarte bolnav – aredeci diabet printre altele si are varsta eliberarii din inchisoare prin reducerea automata a condamnarii , a fost din nou aruncat in inchisoare desi i-a putrezit piciorul din cauza lipsei de miscare si regimului general de detentie cu hrana proasta
Dar de abdicat nu abdica.
Robert Faurisson va impartaseste integral dezamagirea . E devastat de lasitatea francezilor care nu-i sar in ajutor in masa si-l lasa sa intre la inchisoare pe baza unor procese -inscenari, adica bazate pe legi-facaturi à la legea Fabius-Gayssot, pe care compatriotii lui o tolereaza in loc sa rebelioneze pana la desfiintarea ei..
Si totusi el a trebuit sa se apere singur in procese pana la 12 noaptea – bolnav de inima la 88 de ani – ca nu s-a gasit avocat care sa-l apere!
Dar nu abdica . El isi doreste moartea caci se declara tare obosit de luptele crase pe care le duce .
Dar nu abdica.
Vincent Reynouard s-a refugat momentan in Anglia! Si el a facut inchisoare un an si patru luni, dar nu abdica lupta cu condeiul. A demascat diversi mincinosi asupra holocaustului si a demascat faptul ca la anumite procese de la Nurnberg s-au subtilizat acte spre a fi condamnati prin incriminare falsa oameni ca Iulius Streicher – un video extraordinar caci merge direct la arhivele Nurnbergului, proiectandu-le pe ecran, tinute inaccesibile noua , muritorilor de rand.
In Franta insa el nu se mai intoarce , caci este din nou condamnat.
Iar de abdicat de la adevarul istoric asa cum l-a descoperit el, pe baza de acte autentice, nu abdica.
Nici David Irving din Anglia care a dat-o in judecata pe Deborah Lipstadt pentru calomniere – l-a facut „antisemit” – si a pierdut procesul in mod nedrept , nu abdica . Desi e haituit in continuare.
Germar Rudolf a scos acuma o carte in englezeste despre cum a fost judecat acest proces – il ia bucatica cu bucatica si demasca impostura juristilor criminali -e in englezeste cartea, merita citita pentru a parcurge mecanica minciunilor „sistemului”.!
Si Germar Rudolf e haituit juridic si autoexilat pentru ca in calitate de chimist a demonstrat ca acidul cianhidric nu piere 200 de ani din peretii si ca acolo unde nu se gaseste cianid in pereti e imposibil ca sa fi fost camere de gazare – a fost azvarlit si el in inchisoare dar acum continua sa scrie constatarile sale explicate stiintific . Si el e vanat in continuare de sustinatorii holocaustului. In plus, i s-a anulat diploma de doctorat de la universitatea Max Planck daca tin bine minte, de parca ar fi fost un retardat mintal!
Dar nu abdica .
Fred Leuchter, specialistul USA care construia camere de gazare , care a aratat ca acele camere nu functionau daca nu erau extraordinar de etanse, caci gazele fiind foarte periculoase si incendiare, trebuiau separate chiar inca 24 ore ptr aerisire , pana sa nu deschida usa camerei (daca era sa ucizi gazand 6 milioane , va dati seama ca aceasta cifra nu incapea in cuptoarele nemtilor pentru ars cadavre, nici cu o viteza de succedere uriasa) .
Hartuit si el , dat afara, isi castiga painea ca taximetrist intr-un mare orash din USA.
Dar nu abdica.
Si asa se succed cu suferinta lor cei mai neclintiti ganditori asupra adevarului istoric si conditiei umane care presupune adesea o cumplita si mult nemeritata izolare perpetrata chiar de neamul lor – martirii acestia se succed dar nu abdica.
Si-s mult mai multi decat stim noi.
Chiar daca multi altii care au luat calea lor, nu mai rezista pana la capatul drumului, si obositi sau deprimati de reactia semenilor lor, au abdicat.
Dar farurile noastre raman .
Fie ele si doar 300!
Ocroteste-i Doamne!
Domnule Profesor Ion Coja, ați deschis o Listă Națională! Câți patrioți ( aici intră și nașionaliștii) s-au înscris pe ea?
Foarte mulți! Din păcate, eu nu am putut organiza acțiunea mai departe. Aveam nevie de o persoană cel puțin, care să facă muncă de secretariat. Numărul mare mi-a dat ideea unui partid! Dar n-am fost eu la înălțimea ideii, pot spune!
Domnule Cristian Ionescu, nu „crediu” că avem mari „prepusuri” de „îngrijare”. De doi ani mă documentez despre anii „vrăjbilor” 1848-49 din Transilvania, numiţi şi anii „degheneraţiunii”. În anii de dinainte de vrajbi, după „obsebaţiunile” lui Bariţiu, poporul român era „cuprinsu de o tristeţie lângedă” şi „cădiutu într-un somnu mortăreţiu” care „îi ţinea pe unii într-o nelucrare ruşinătoria şi periclitatoria de totă naţiunea”. „Dacă aruncămu o căutătură” prin Istoriile lui Papiu Ilarian şi Bariţiu, vom „obserba cu mierare” că „Deşceptarea” a atârnat de un fir de pai. (Mai precis, de manifestul numit „Provocaţiune” al lui Simion Bărnuţiu, „eşitu anonimu” în 25 martie 1848, la „Sabiniu”.) Deci, hai s-o spunem pe cea dreaptă: trezirea s-a făcut prin mila şi „voinţia” unei „inştanţii superiore”. „Deaciia să nu ne dăm îmbrâncirei” sau „să cădemu într-o disposiţiune morboasă”, fiindcă scenariul este deja scris şi nu ţine de voinţa oamenilor, decât atunci când ea este la „unisono” cu cea divină.
Deci, „nu e de lipsă” ca să fim „majoreni”, nice să se adune 300 de inşi, ca „spiritul vremii să fie contorsu într-o altă direpţiune.”
Deaciia, findcă nu şcim când va intra mirele în besearică, ca să nu fim prinşi cu candelele fără uleiu şi să rămânem de ruşine, debe să ne „preparăm” pentru „tempurile straordinarie” care pot apărea „în totă clipa”.