Gheorghe Piperea Cuibul de viespi nomenklaturiste SNSPA) (I-II)

 Gheorghe Piperea Cuibul de viespi nomenklaturiste SNSPA)  (I-II)
2 august 2024 Gheorghe Piperea Actualitate, Comentariu 29
Sursa https://www.cotidianul.ro/cuibul-de-viespi-nomenklaturiste-i/
Clubul „select” al decidenților – marionetă ai României ultimilor 34 de ani s-a creat, printre altele, printr-un sistem de instituții de „pregătire” care își trag seva din sistemul serviciilor secrete comuniste, niciodată dispărute, ci mereu reinventate.

Așa-zisa „Școală Națională de Studii Politice și Administrative” (SNSPA) este nimic altceva decât fosta academie comunistă de nomenklaturiști, „Ștefan Gheorghiu”. Recreată în 1991 pe ruinele fostei academii comuniste, SNSPA a devenit universitate în 1995 și, ulterior, „școală doctorală”. Creatorii au fost mulți păduchi scoși în frunte de evenimentele imediat următoare Revoluției anti-comuniste din 1989, indivizi care reușeau să depășească teama și umilința de a sta sub masă, pentru a nu fi linșați public. Unii dintre ei sunt, azi, un fel de statui ale corectitudinii politice, în ciuda mizeriei morale în care au băltit. Un exemplu este Adrian Năstase, altul este Paul Dobrescu. În timp, SNSPA a adunat, pentru a li se putea conferi pedigree, toate rebuturile perioadei comuniste, precum și toți ratații primilor 20 de ani de la Revoluție, indivizi care nu au reușit nimic în alte universități (sau au fost dați afară. Cu șuturi în fund) și nici în profesie, dar au devenit aristocrați ai opiniei, abonați ai banilor publici și un fel de controlori tehnici de calitate pentru orice politician sau tehnocrat cu funcții înalte în Statul român.

În sistemul de tip teatru de marionete al politicii și organizării statale românești din ultimii ani, SNSPA, plus entitățile sucuriste mai jos enunțate, a devenit, în timp, unul dintre centrele de comandă, unul dintre păpușari. E drept, un păpușar mai modest, ba chiar găinar în raport de marii păpușari – serviciile secrete străine și corporațiile multinaționale din domeniul bancar, tehnologic și militar. Mai nou, această putere de catifea se exercită prin cvasi – ONG – uri (denumite quango în presa independentă anglo-saxonă), adică entități susținute direct sau indirect de stat, servicii secrete sau armată, cu bani, resurse, informații și putere de influență, respectiv, putere de anihilare a opozanților și a dizidenților.
Ca orice mafia, acest cuib de viespi este organizat pe rudenii și dependențe reciproce: familia Miroiu, familia Stănciugel, familia Mihăilescu. Șefii de trib reușesc mereu să își plaseze nevestele sau rudele în alte instituții publice, pe posturi bănoase : la Curtea de Conturi (Pieleanu), la ASF (Pricopie), la BNR, prin poziții de consilieri parlamentari sau ministeriali, ca secretari de stat.
Și reușesc mereu să facă bani, bani mulți, din afaceri cu statul. Fie direct, fie prin entități de tip quango – așa cum este Eurocomunicare, despre care voi vorbi în episodul doi.
Teatrul de marionete mai conține două entități securiste – academia de informații și școala națională de apărare.
Interesant este că, în domeniul serviciilor secrete (sau intelligence, cum se auto-flatează aceste entități de păpușari), există chiar două „academii”.
Remus Pricopie este atât rectorul SNSPA, cât și președintele Academiei de Ştiinţe ale Securităţii Naţionale, instituţie înfiinţată în 2012, la iniţiativa faimosului ministru de interne şi vicepremier Gabriel Oprea (acest domn Oprea a fost foarte multă vreme … conducător de doctorat la „academia” Mihai Viteazul deși a avut el însuși o teză de doctorat plagiată). Nu se prea știe ce este cu această „academie” a lui Pricopie. Nu am găsit un site al entității.
Există, însă, și are site, absolvenți și programe doctorale Academia Națională de Informații „Mihai Viteazul”. Este fosta școală de securitate comunistă. Sediul este exact acolo unde era sediul fostei școli de securitate comunistă.
Sunt multe de spus – inclusiv că are un fel de școală de drept și că a reușit să impună, din 2018, școlirea pe față sau în ascuns a studenților proprii în facultăți ale Universității București (inclusiv Facultatea de Drept, unde predau eu), școlire care se face fără concurs de admitere și fără plata vreunei taxe de studii – dar cel mai interesant aspect este acela că are o școală doctorală, pe unde au trecut (cu poticneli) foarte mulți decidenți politici ai României, cel puțin după anul 2010.
Academia, care face parte din SRI, așa cum scrie chiar pe site-ul de prezentare, are un consiuliu pentru studiile universitare de doctorat (CSUD) în care exsită doar doi conducători de doctorat cu norma de bază la ANM „Mihai Viteazul”. Restul sunt profesori la UB, SNSPA sau UBB Cluj… Interesant este că unul dintre membri acestei CSUD este Radu Carp, membru în CA al TVR … Conducătorii de doctorat sunt în număr de 5, dintre care unul, Adrian Lesenciuc, este titular la altă academie, cea a forțelor aeriene, intitulată Henri Coandă …
Cel mai interesant „doctorat” făcut la această prestigioasă școală doctorală este cel din 2010, al lui Coldea, teza având titlul „Managementul schimbării în serviciile de informații”, fiind susținută sub „conducerea” lui Gabriel Oprea … Mă întreb cine o fi scris acea lucrare … Tot în 2010 este validată și a doua cea mai interesantă teză, cea a lui Mihai Tudose (despre care hâtrul ex-premier declara, non-șalant, că a cumpărat-o, ca cesiune de drept de autot). Teza dlui Tudose are titlul „Protecția infrastructurii critice – element strategic dinamic în sectorul de securitate”, conducător de doctorat fiind fostul șef al CNSAS, Constantin Onișor (ca să fie clar: șeful instituție care studia dosarele securității comuniste era conducător de doctorat la „academia” securității post-revoluționare). Cele două opere de inestimabilă valoare teoretică și practică sunt validate, la pachet, prin Ordinul de Ministru nr. 5729/24.11.2010, semnat de Daniel Funeriu … Precizez că am căutat în bazele de date legislative acest ordin de ministru. Căutarea nu a întors decât un simgur rezultat – o decizie de speșă a ÎCCJ în care s-a respins o cerere a unui petent în legătură cu retragerea unui titlu de doctor în teologie. Ordinul în sine nu există în bazele de date legislative.
Interesant este că, pe lista acestor doctorate apar foarte multe titluri retrase și (re)validate, dar aceste două teze tronează neatinse în lista tezelor validate, în ciuda plagiatului mărturisit (Tudose) și jurnalistic probat (Coldea). Mă rog, acum, că ÎCCJ a betonat aceste teze, pe baza principiului ne-retroactivității legii (cu motivarea că „un titlu științific intrat în circuitul civil nu mai poate fi anulat”), aceste teze rămân validate, cu tot cu drepturile speciale aferente – supliment/spor de salariu și pensie specială.
În fine, există și academia (școala națională) de apărare. Cine nu a trecut pe acolo, nu a avut loc în aparatul de stat, nu a putut fi demnitar (se exceptează, totuși, absolvenții sau „doctorii” de la SNSPA și „Mihai Viteazul”). Doctoranzi sau absolvenți ai acestei școli au fost 3 ex-ministri ai Justiției, precum și actualul ministru. Domnul Tudose a bifat și această academie. Interesant – și nu prea – este că academia a avut-o ca ilustră absolventă chiar și pe Elena Udrea …
Așadar, ceea ce spuneam de mult – că vechea securitate, fost nomenklatură, anticul și osificatul sistem al rotației comuniste a cadrelor nu au murit niciodată ci s-au întărit și multiplicat după 1996 și că românilor le-a revenit frica de sau supușenia față de vechea orânduire, care azi ne controlează prin odraselele lor – nu doar că se adeverește, dar are acum, prin mizeria devolată de scandalurile sexuale de la SNSPA, și exponenții vinovați.
uibul de viespi nomenklaturiste (II)

5 august 2024 Gheorghe Piperea Actualitate, Comentariu 23
La așa-zisa Școală Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA) se face drept, sociologie, administrarea afacerilor, jurnalism și comunicare, toate aceste „specializări” fiind în curiculla universitară a altor facultăți, fie din cadrul Universității București, fie din cadrul ASE. Sincer, eu nu știu de ce te-ai duce la SNSPA să faci dreptul, sociologia sau jurnalismul și comunicarea când astfel de discipline sunt în mod tradițional și istoric la alte facultăți.

De exemplu, cea mai veche facultate din București este Facultatea de Drept din cadrul Universității București, unde eu predau de zeci de ani drept comercial, protecția consumatorilor și insolvență. Sau, și mai ciudat: de ce să faci masterate în aceste domenii când adevăratele locuri unde (teoretic) se studiază temeinic dreptul, sociologia, psihologia sunt la Universitate?

Răspunsul este unul singur: pentru diplome și pentru pedigree – ul de viitoare elită politico-administrativă.
Mai grave sunt alte două caracteristici ale SNSPA:
(i) profesorii reali sunt rari și supleanți, căci „profesorii” sunt personaje histrionice, mereu prezente în centrul atenției, întotdeauna sudate politic la establisment, (aproape) pentru eternitate mufați la robinetele de bani publici, fie direct, fie prin fundații sau asociații cvasi-private;
(ii) afacerile pe care le fac „profesorii” de la SNSPA cu statul, instituțiile publice sau partidele politice mainstream, studiile pe care le produc pe bandă rulantă, politicile pe care le desenează, legile pe care le scriu și le promovează, sunt comise prin munca neremunerată sau cu ajutorul studenților, pe care „profesorii” îi exploatează fie prin intermediul stagiilor de practică, fie prin intermediul unor „proiecte de cercetare”.
Un exemplu șocant de astfel de practici de exploatare a inocenței/naivității este ONG – ul intitulat Eurocomunicare, având-o ca președinte pe Alina Bârgăoanu, decan en titre al Facultății de comunicare. În această ONG mai apare ca fondator Paul Dobrescu (unul dintre fondatorii SNSPA – ului originar, cel din 1991), precum și un anume Silviu Paicu (acesta susține că ar fi terminat un program de doctorat în intelligence și securitate națională, într-un fel de co-tutelă, la „Mihai Viteazul” și la o obscură universitate din Malta.
În anul 2020, Eurocomunicare făcea un contract de cca 12 milioane de lei cu Statul român pentru a realiza un studiu referitor la dezinformarea în spațiul online. Studiul a fost publicat în data de 20 octombrie 2020. Întrucât atunci, în 2020, era vice-președinte marele analist tv Radu Tudor și, indirect, Raed Arafat era un fel de asociat din umbră (ca, de altfel, și Mircea Geoană), cazul a făcut un pic de spume în presă, dar a fost rapid închis, pe principiul „ciocul mic, că acum suntem noi la putere”.
Printre altele, studiul Eurocomunicare analiza teme prezente pe social media, precum: Plandemia. Mascaradă; O simplă viroză; Virusul fabricat; Fără botniţă; Bill Gates – figura „ocultei” şi a industriei Big Pharma; Dictatura şi „Noua Ordine Mondială”; Corupţia elitelor şi neîncrederea în autorităţi. În treacăt fie spus, toate aceste teme, dar absolut toate, s-au dovedit a fi reale, iar informarea oficială și ideologia însoțitoare, false. De reamintit:
– în timp, măștile s-au dovedit a nu fi mijloace de protecție contra pandemiei, ci metode de control totalitar al minții și al comportamentului omului nou-normal,
– până și fesibuc a admis că virusul a fost, cel mai probabil, articial, iar nu natural,
– Bill Gates a făcut oficiul de master mind al OMS, acumulând el însuși sau făcînd posibilă acumularea de foarte mari bogății de către big pharma,
– așa – numitul „occident colectiv” a dat enorm de multe dovezi că s-a comportat totalitar, în interesul de a crea și consolida „ordinea internațională liberală bazată pe reguli”.
Despre corupția elitelor și neîncrederea în autorități nu e nimic suplimentar de spus – a văzut toată lumea și singură cât de oneste și curate sunt elitele cu semn minus care ne conduc și controlează și cât de credibile sunt autoritățile din zilele noastre… Atât de credibile cât arată azi scorul încrederii în Iohannis: 8% …
Studiul, pentru care Eurocomunicare a primit 12 milioane de lei de la Stat*, urmărea nu doar așa-zisa dezinformare, ci și „vectorii de răspândire”, mai precis, persoanele care aveau mulți urmăritori pe rețele de socializare.
Pentru că s-a nimerit ca eu să fiu „vectorul” cu cei mai mulți urmăritori pe feisbuc la acea vreme (septembrie 2020), am ajuns peste noapte primul conspiraționist al țării.
Nu orice conspiraționist: primul!
Raportul a pornit, pur și simplu, ca racheta pe internet. Toată presa, chiar și cea independentă și decentă, a preluat raportul și, evident, poziționarea mea pe locul întâi al conspiraționismului. Am văzut reflecții multiple în presa din țările din Sud – Estul Europei, întrucât Eurocomunicare s-a preocupat de traducerea în engleză a raportului și de răsândirea sa în străinătate.
De atunci sunt „controversatul avocat Piperea” sau „profesorul conspiraționist Piperea” ori medievalul universitar care nu crede în știință și care nu îi lasă să se supună pe cei care vor să se supună și să stea captivi în colivia de confort. Chiar dacă nu am făcut nici atunci și nu fac nici acum decât să le pun în față celor care au dus eroica luptă cu plandemia o oglindă purgatoriu, bună de mărturisit păcatele.
Notă intermediară: deși cărțile mele chiar sunt scrise de mine, deși nu am nicio legătură cu corupția și comerțul cu „etichete de status”, deși nu mă ocup cu „optimizări judiciare”, deși nu mă ocup că hărțuirea sau abuzul sexual al studentelor sau al colegelor de breaslă, deși am justificat mereu chiar și ultimul cent câștigat pe merit și am plătit mereu taxe, impozite și contribuții conform legii, doar eu sunt cel controversat, iar nu și „profesorii” de la SNSPA … Un exemplu imediat îmi vine în minte – Remus Pricopie a fost inculpat timp de 10 ani într-un dosar de corupție, instanța l-a găsit vinovat și tot instanța l-a iertat de pușcărie pentru că, între timp, a intervenit prescripția …
Și acum vine șocul cel mare: studiul a fost elaborat nu de ONG – ul decanei de la SNSPA, Facultatea de comunicare, ci de o echipă de profesori, doctoranzi și studenți de la SNSPA**!
Așadar, Eurocomunicare, un ONG aparent privat, pune mâna pe o enormă sumă de bani de la stat, pentru a face un studiu, iar studiul este realizat cu resursele umane (și materiale) ale SNSPA, din bani publici! Cu munca benevolă a studenților … Adică, pe tiparul abuzurilor sexuale și al sondajelor de opinie ale „profesorilor” Bulai și Pieleanu, studenții sunt utilizați pentru a obține tot felul de beneficii pentru mahării facultății – bani, notorietate, influență politică și mediatică etc.
Așadar, studenții fac studii de stigmatizare a opozanților sistemului statului paralel. Așadar, din aceste școli iaes politicieni și funcționari deja îndoctrinați de astfel de „profesori”, cu nimic mai buni decât cei de la Academia Ștefan Gheorghiu, din perioada comunistă.
Ce se produce și se cumpără la SNSPA nu este decât „eticheta de status”, pe care absolventul sau masterandul urmează a și-o tatua pe frunte, pentru a-și semnaliza virtutea și a vâna funcții, deminități și sălbăticiuni „sexicioase” …
Cum au zis Pareto și Eminescu, acest stat adânc și ascuns este mai mereu compus din elite – „vulpi” și din elite cu semn minus, care comercializează „etichete de status”.
 
PS : Am dat în judecată acel quango (cvasi-ONG) intitulat Eurocomunicare, precum și SNSPA. Sunt 4 ani de atunci. Procesul a avut un prim termen în septembrie 2021, la aproape un an de zile de la apariția „raportului”. Dosarul fost de mai multe ori plimbat pe la instanțele din București, care nu își găseau competența prin sertare …
 
*aceasta este suma de la acea dată, octombrie 2020 – nu am mai verificat dacă nu cumva s-au plătit adiționale sau, după caz, s-au inventat alte motive de „studiu”…
**STUDIU. Cum se răspândesc dezinformările? Avocatul Piperea, vloggerul Roxin sau doctorul Constantinescu, în topul postărilor discutabile (paginademedia.ro)