Un sistem biologic de operare?
Mai explic o dată (cum am încercat şi în "Microsoft şi imperialismul tehnologic", publicat în grupul "Societatea de Mîine" la 11-01-2004- http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2004/docs/01c.htm)- cum m-am trezit, pornind de la întîlnirea, ca inginer, cu sistemele de operare. Poate mă fac înţeles de cei ce nu au experienţă tehnologică, dar mai consonează cu conceptul de autonomie.
Sînt programatorul micului "boot" (bloc de lansare în funcţie) al calculatorului CIP, scos prin 1988 de Electronica Bucureşti. (Voiam să umplem România cu calculatoare ieftine, pentru care plănuisem dezvoltarea de soft educaţional. Dar a venit "terapia de şoc"…) Era ars într-un EPROM (deci remanent) şi permitea copierea programelor de pe casete, reglarea capului casetofoanelor şi încărcarea unui sistem de operare complet (de regulă, dar nu neaparat BASIC: originalul SPECTRUM, sau unul cu versiunea românească a comenzilor, conceput tot de echipa mea de la Piatra Neamţ). Pregătind şi cursuri explicative pentru revista interprinderii şi caietul service pentru partea hard a CIP-ului, m-am ciocnit prima dată de problema autonomiei instrumentale (şi culturale)… raportînd-o la critica imperialismului/colonialismului (citeam pe atunci, fascinat, pe Eduardo Galeano… ). Relaţia strînsă dintre fiecare "subrutină" în cod maşină şi echipamentul hard deschidea posibilităţi monopolistice, pe care numai o evoluţie de tip "scheme hard publice" şi soft "open source" o putea evita. De aceea am perceput- iniţial confuz- scoaterea din jocul mondial a formulei Spectrum-BASIC (neconvenabilă înavuţirii exponenţiale) şi înlocuirea ei cu formula concurentă IBM-DOS, ca pe o evoluţie-tehnologică nefastă socio-economic. Pînă la urmă… cred că am înţeles de tot. Încerc să mă explic, ca să putem ajunge la problema Coronavirus pe lumină, depăşind diversiunile....
A trecut epoca în care instrumentele erau concepute încît să poată fi folosite separat, fără a depinde unele de altele. Toporul, ciocanul, coasa, scara, acul, furculiţa etc.- nu depindeau de nimic şi de nimeni- o dată produse/obţinute, le foloseai pînă trebuiau reparate sau aruncate. Numai atunci te apucai să cumperi altele. Adică, sculele neracordate, independente- îţi dădeau autonomie de folosire, o dată posedate. Frigiderul, fierul de călcat, maşina de spălat, aragazul etc- depind de sursa de curent/gaz- dar rămîn utilizabile autonom, faţă de alte obiecte. Şi azi le poţi folosi fară a plăti tribut unui centru fără de acordul/ajutorul căruia nu mai merg. Acest lucru, crucial, e în avantajul posesorului/utilizatorului, dar nu şi al producătorilor, care trăiesc de pe urma vînzărilor, fiind interesaţi de umflarea consumului şi de capturarea clienţilor (creerea dependenţelor).
De aceea au fost abandonate (cu ieftinirile aferente de cost), în industria acaparată complet de speculaţie, principiile de trăinicie; răsturnîndu-se studiul fiabilităţii- întru premeditarea perisabilităţii- esenţială pentru eficienţa strict financiară (buzunarele patronilor/acţionarilor). Reaua credinţă inventivă a omului ce inventează soluţii de optimizare a cîştigului furnizorului îl loveşte- în ipostaza de consumator. Sînt două feţe ale unei unice/tragice/absurde poveşti. Tot aici e şi motorul progresului, oricare ar fi alibiurile invocate ipocrit: să determini înlocuirea artefactelor deja vîndute cu unele noi, care să producă noi vînzări, cu pretinse sau reale utilităţi/calităţi suplimentare (a se vedea moda- întru lămurire, sau publicitatea- cîte lucruri inutile /nocive nu a promovat eficace…). Pionierii folosesc unda/trenul "înnoirii" pentru a înlocui vechea oligarhie capitalistă, călare pe noul produs.
Dar nu era de ajuns, se putea şi mai bine, întru amplificarea şi controlul consumului- dinspre fabricanţi. Nu pot reda aici pasionanta istorie a inventivităţii rapace care a dus la actuala fiziologie economică (geografie a averilor). Mă mărginesc la a aminti loviturile magistrale, care au făcut- de exemplu- ca Bill Gates să scoată în 10 ani un profit miraculos de 100 de miliarde de dolari- învîrtind nişte biţi. Dar de fapt, el s-a îmbogăţit stupefiant pentru că a pus în funcţie idei de dezautonimizare radicale/revoluţionare (juridic):
a. A nu recunoaşte cumpărătorului dreptul total asupra lucrului cumpărat (aşa cum poate face, cu un scaun sau un cartof)- ci doar o "licenţă" de folosire - şi asta ca să nu-l dea şi altuia (fiind imediat copiabil- căci nu constă decît în informaţie)
b. A folosi reproductibilitatea nelimitată (ce n-ar da ţăranii şi muncitorii să-şi multiplice recolta/producţia prin copy-paste…) numai în folos propriu, pentru a pretinde bani de pe fiecare exemplar reprodus fără cost (folosind, pentru a sonda din filonul de biţi să nu se oprească, poliţia copierii şi stratagema patentărilor)
c. A determina (incluisv prin manevre politice/oculte) utilizatorii diverselor instrumente de lucru cu date, să renunţe la autonomie, în numele avantajului de a utiliza un "sistem de operare", care să se ocupe de funcţiile de bază (relaţia cu diversele module/terminale conectate la un calculator, "driverele" de ecran, imprimantă, difuzor, reţea, etc.). În loc să controleze direct (autonom) electronica executivă, programele (aplicaţiile) fac deci apel la sistemul de operare… asigurîndu-i lui Gates stăpînirea asupra lumii softului (în cîţiva ani, valorificîndu-şi postura, Microsoft a scos din joc numeroase aplicaţii ce s-au aşezat pe terenul său). Căci - şi asta e esenţial- sistemul propus ca temelie a fiziologiei informaţionale- nu a devenit bun public (cum ar fi fost atît de firesc)! A fost ca şi cum ai convinge pe toţi cei ce vor să-şi clădească hoteluri, fabrici, magazine şi alte afaceri să o facă pe terenul inchiriat de la tine şi folosind reţele vitale (apă, energie, comunicaţii, finanţe) controlate de tine. Schema drumurilor şi căilor ferate private….
O dată pierdută/cedată autonomia, o dată intrat în puterea "sistemului de operare"- nu mai eşti decît o rotiţă, trebuie să te supui, să plăteşti orice tribut la care te sileşte sistemul "utilitar". Care te va şi scoate din priză, dacă îl deranjezi. Nici un guvern nu a comandat unui grup soft conceperea unui sistem de operare pe care să-l pună la dispoziţia populaţiei; deşi era un fleac- la nivelul unui stat/buget. Asta în timp ce un grup de amatori au creat LINUX- eliberînd o parte din piaţă. Mie altceva nu îmi trebuie ca să ştiu pe ce lume trăiesc. Degeaba instig pe cine pot întru a promova ideea softului public. E clar de ce nu e să fie. Va fi ca şi cu funcţia bancară- a cărei utilizare universală ar fi trebuit de mult să ducă la etatizare.
d. Schema de monopolizare structurală e atît de avantajoasă/imparabilă încît, mai nou, s-a trecut şi la eliminarea autonomiei calculatorului personal- încărcat cu soft ("service oriented architecture", spre "Internet of things"). Era încă prea multă autonomie. Un utilizator obraznic putea să nu-şi mai cumpere soft nou, mulţumindu-se cu vechile programe/licenţe. Aşa că anumite funcţii, vitale, sînt relocate, deplasate din claculatorul tău spre un server, de unde obţii servicii la distanţă (sigur, sigur, în numele vastelor posibilităţi de aducere la zi- vestitele "upgraduri", combatere de antiviruşi- cum va fi şi cu vaccinarea, şi acces la necontenite şi forţat necesare noutăţi). Totul- numai ca să accepţi (atingi) dependenţa totală. Nu mai ai de fapt un calculator, ci doar un terminal prin care primeşti după cum plăteşti si după cum te porţi.
Şi asta cu conlucrarea (chiar entuziastă) a victimei docile, prinse în mreje. Nu e genial, faţă de represiunea prin care comuniştii au urmărit scopuri similare? Nu e acut semnificativ că problema autonomiei - ca criteriu cheie - măcar în cazul infrastructurilor de utilitate publică, sau măcar pentru unii- intoleranţi la dependenţă - nici măcar nu se pune/aminteşte , în ingineria socio-tehnică? Ce departe par zorii Internetului, în care, fie şi pe considerente de scuritate, americanii erau instigaţi la dezvoltarea unui sistem de comunicaţie care să asigure autonomie - faţă de distrugeri în orice zonă… Dar nu veţi auzi - cel puţin la noi- de problema autonomiei instrumentale ca prioritate de securitate naţională. Dimpotrivă, veţi asista la promovarea vaccinării după ce a fost scos din priză institutul Cantacuzino. Ceea ce ar trebui să trezească şi pe cei mai grei de cap- dacă nu cumva se fac doar că nu pricep..
Experienţa aceasta de satelizare sistemică/sistematică a fost hotărîtoare în plănuirea operaţiei "Coronavirus" de către mafia multinaţionalelor farmaceutice; grup de interese în care prezenţa unui Bill Gates nu e de loc întîmplătoare (te şi întrebi cum de e scos în faţă- probabil nu le mai e frică de reacţiile celor ce înţeleg , ci vor să-l folosească de stindard/atractor pentru cei atraşi de căpătuială). Departe de a fi nelalocul lui, el face exact ce a mai făcut, răul pe care a arătat că ştie să-l facă foarte bine: eliminarea automiei consumatorilor în raport cu dumnezeii unei game de produse (de data asta , medicamente). Tehnica/strategia perfectată de Gates a fost dirijată acum spre bunuri de strictă necesitate... Nu mai e grav, e fatal. Ţinta, pentru cine înţelege jocul jafului "soft" este instalarea unui sistem de operare biologic în corpul majorităţii oamenilor, creînd dependenţe exploatabile de oligarhia medicală/farmaceutică. Funcţiile de apărare în raport cu agresiunile virale find progresiv delegate acestui sistem. Rămas desigur-privat, ca unică soluţie. Va putea supravieţui viruşilor (perfecţionaţi prin spirala clasică de selecţie în lupta cu purtătorii) doar cel care va cupăra "package-ul" vaccinal anual/lunar/săptămînal, injectîndu-şi upgrade-urile necesare. Sigur că actuala campanie are şi ţinte colaterale (diminuarea libertăţii, eugenia- eliminarea celor bolnăvicioşi, bişniţa imediată cu medicamente contractate prin politicieni etc.) - dar misiunea ei centrală este aceasta: instalarea unui operator biologic, fără de care nimeni să mai poată suptravieţui şi care să asigure obedienţa generală faţă de stăpînii sănătăţii.
Sînt implicate forţe oculte? E complot? Desigur- în afară de orice discuţie- şi nici nu e nevoie să-l scoţi la vedere, e suficient să vezi cine şi ce cîştigă. Şi să înţelegi istoria. De curînd îi scriam cuiva, care mă rugase să contribui cu idei la propaganda anti-antenistă: "Chiar dacă tehnologia 5G ar fi benefică şi fără efecte nocive asupra sănătăţii umanităţii (şi nu e aşa) nimic nu ar putea justifica exploatarea ei în interes privat- şi nu public. Funcţiile fundamentale ale societăţii (cum e cea comunicaţională) nu pot fi lăsate la cheremul intereselor de îmbogăţire a unor grupuri ce pot corupe (din beneficiile uriaşe realizate) pe aşa zişii reprezentanţi ai popoarelor, întru acoperirea dreptului de a parazita structural. Vom putea discuta despre foloasele/avantajele acestei tehnologii numai atunci cînd vom avea garanţii , nu numai că nu e distructivă, ci şi că nu pune fiziologia comunităţii la cheremul unor afacerişti veroşi, ce constituie o nouă mafie a progresului. Mai precis, ca şi în cazulcorporaţiilor farmaceutice ce sînt pe cale de a cotropi societatea, condiţia prealabilă a oricărei discuţii privind admisibilitatea înserării tehnologiei 5G în corpul nostru social este naţionalizarea/etatizarea ei." Cred că e destul de sintetic. E nevoie şi de reţeaua 5G, ca să fim cuplaţi tare, ca nişte celule conectate la lucruri, ce au renunţat complet la autonomie. Nu mai contează efectele previzibil sinistre ale radiaţiilor asupra sănătăţii (de care se va ocupa numai bine parazitul stăpîn medical).
Din păcate nimic nu mai poate stăvili aceste "revoluţii". Populaţia e de mult înafara terenului decizional. Majoritatea fabricată în aceşti ani nu are de altfel nimic împotriva integrării în muşuroi. Se descurcă- fără a se mai rătăci prin tulburările demnităţii. A pierdut orice ambiţie de autonomie, constatînd că leului îi e mai greu să subziste ca limbricului, vulturului mai greu ca furnicii, acceptînd orice racordare care-i sporeşte confortul/securitatea- cu preţul renunţării la o libertate ce nu mai are cadru de manifestare. Procesul domesticirii nu mai poate probabil fi oprit. Ca să rămînă o şansă, oricît de mică de împotrivire eficientă, fenomenele ce se produc ar trebui înţelese de tot. Se va agita ridicol pe tuşă cine continuă să bată cîmpii despre Coronavirus fără a ataca problema cheie a respingerii sistemului de operare biologică- întru conservarea autonomiei, considerată încă valoare supremă. E însă greu să mai aperi suveranitatea fizică , după ce ai pierdut-o deja complet pe cea politică, capturată de "reprezentanţii" firmele profitoare, plătiţi discret de "asasinii economici" prin conturi insulare. Intrarea în umbră a autonomiei persoanei fiind împletită cu apusul temei suveranităţii colectivităţilor (naţionale).
Cel mai tare îmi pare rău pentru tovarăşii mei de perspectivă, retrograzii libertăţilor reziduale (ce apun acum), care se agită patetic/steril, cu iluzia că s-ar mai putea opri transformarea noastră în furnici cu existenţă minimală. Mi-e milă de noi, mă deprimă patima fără leac; şi mă întreb dacă chiar nu se mai înţelege ce se întîmplă, dacă nu e percepută decandenţa inexorabilă a speciei- rezultat al supravieţuirii cu orice preţ. Degeaba denunţă contesatatarii "complotul" prezumabil şi interesele oculte (care există-indiscutabil), dacă nu sesizează ce şi cine se află, în ultimă instanţă, în spatele acestei evoluţii nefaste (pentru cei cu anume aspiraţii). Şi anume: mini-omul bucuros că nu mai are de înfruntat asperitatea vieţii de leu, căci a cîştigat meciul cu istoria, supravieţuind ca limbric. Am ajuns faţă în faţă cu viruşii pentru că sîntem cam la fel. Să vedem care pe care. Procesele denunţate ca oculte…. sînt întreţinute de noi! Sîntem deja prinşi în plasă, obligaţi să ne încadrăm metabolic într-o realitate incompatibilă cu ce năzuim. Nu a fost nevoie de draci pentru a subjuga toate celelalte fiinţe, a făcut-o omul ce le foloşte ca "resurse", acaparînd planeta- victorie a lui Pirus. O asemenea experienţă rapace nu iartă: e clar că poate fi folosită de oricine împotriva celorlalţi. Numai să nu fii prins. Numai să simulezi/păcăleşti eficace. Numai să nu te loveşti de agresivitatea altora- pe care, deci, îi doreşti convertiţi/contagiaţi la bine, de cărţi şi persoane ce diseminează droguri morale.
Mergînd prin Piatra Neamţ, silit să fac nenumărate ocoluri (dublînd distanţele- pe jos) ca să trec intersecţiile amenjate în avantajul maşinilor, nu uit că în aceste maşini prioritizate sfidător sînt oameni, alţii decît cei rămaşi pe jos, aşa cum sînt cocoţaţi în instituţiile statului uzurpat şi aciuaţi în toate structurile parazitare. Nu căutaţi deci prea departe profitorii oricărei situaţii nedrepte, paraziţii efectivi sau potenţiali, care folosesc oportunitatea exploatării/amenajării unui parc uman captiv (racordat la un sistem de sifonare a energiilor): sînt străbunii dv. - dacă au reuşit să fie ciocoi, părinţii dv. dacă s-au descurcat activisto-securist, dv- dacă v-aţi "orientat" postdecembrist, copiii dv.- dacă lucrează la o multinaţională şi vă vin în vizită- în maşinile pentru care se supun cu mîndrie; e orice parazitar care evită privirea în oglindă. Formula "exploatării omului de către om" acoperă un adevăr atît de profund, încît perdanţii nu pot trăi decît cu spatele la el. Înaintînd spre limanul civilizaţiei, sub presiunea gravitaţională a egoismului (dorinţei de bunăstrare, comoditate etc-) şi cu contribuţia inteligenţei ce plămădeşte schemele tot mai complexe/perfide de parazitare, nu puteam ajunge decît aici- orice am fi născocit/clădit ca eşafodaj etic în universul coştiinţelor. Candoarea nobleţei imaginate literar s-a ofilit.
Fraţii noştri, cînd vor vedea pe ce parte se pot culege cîştiguri, vor sări pe ocazii. Ei vor fi soldaţii dictaturii medicale. Pionierii s-au şi repezit. Va sări şi restul- ca după 1990. Sîntem înconjuraţi de vînători de chilipiruri. Complotiştii nu trebuie decît să amorseze procesele, invitînd apoi plevuşca hărpăreaţă la participare (desigur- prada e mai mică, dar decât să rămâi în tabăra victimelor… ); vor primi sprijinul oceanului de năzuitori la parvenire- realişti/pragmatici care nu vor şovăi. Aşa merge selecţia răsturnată, înăuntrul unei specii ce a învins naturalul. Nici în trecut, progresul decadent/nemilos nu a putut fi stăvilit, dacă prin el putea urca deasupra un nou strat/val de profitori. Are deci cine susţine "marea resetare". Nu are însă cine şi cum să se opună. Nu vă faceţi iluzii. Merecenari şi profitori se găsesc şi înving rezistenţele. A avut cine trage şi în ţăranii de la 1907. Dacă nu dv. atunci copiii dv tot vor trăi pe baza unui sistem de operare biologic, racordat la un sistem IT.
Şi atunci? Viaţa nu va merge înainte, cum a mai mers, dincolo de toate schimbările/ emancipările / catastrofele? Nu poate fi chiar mai uşoară apărarea sănătăţii cuiva, folosindu-şi instalatul sistem bio-operaţional? Nu vor vrea chiar stăpînii sănătăţii noastre să ne menajeze- întru îndelungată exploatare- protectoare? Ca într-o mare fermă umană, în care nu se vor face tăieri - decît din şeptelul rebel. Nu se vor dovedi mai buni administratorii privaţi ai fermei medicale ca statul? Poate că se va putea trăi comod şi racordat la ţevile prin care ni se va distribui viaţa, contra slujire cuminte. Poate că omul se va simţi bine în noua sa condiţie (mulţumită educabilităţii care poate exploata relativitatea absolută). Iar noi , cei care nu suportăm noua mutaţie ("marele reset") vom ieşi din istorie, ca şi alţi ne-adapataţi aruncaţi la coş de valul căştigător (cum au fost şi cei ce s-au încăpâţînat să rămînă ţărani etc.).
Ei bine, nu cred că evoluţia asta canceroasă se poate termina cu bine. Orice sistem cuprins de o buclă de reacţie pozitivă explodează şi nu văd cu ce se va înlocui reacţia negativă religioasă (poate au trans-humaniştii vreun leac radical, cum ar fi eliminarea autonomiei coştiinţei?). Contagiind toate sufletele, nevoia/pofta de parvenire cu orice preţ, de cîştig multiplicativ, de parazitism speculativ, de monopolizare fără scrupule- nu are cum duce la un echilibru. O lume în care un singur om (folosind capacitatea crescătoare de agregare sistemică) poate înrobi pe toţi ceilalţi şi în care toţi visează la asta, nu poate fi viabilă.
Vom eşua şi eu nu mai ştiu nici măcar dacă asta era evitabil, sau e rău.
Ce ştiu însă e că, aşa cum mi s-a plămădit conştiinţa- la care nu mai pot acum renunţa, nu sînt dispus să primesc un sistem extern de operare în centrul existenţialităţii mele fizice. Şi nici (şi las acest subiect pentru altă dată) să primesc ca implant un sistem de operare spiritual, care să-mi guverneze cultural politica internă, scapîndu-mă de corvoada încropirii libere a sensurilor. Voi crăpa învîrtindu-mă în triunghiul dintre: fiinţa mea, realitatea din jur şi conştiinţa unde se întîlnesc/ciocnesc demiurgiile din celelalte două vîrfuri.
2.11.2021 Ioan Roşca
Comentarii
Trimiteți un comentariu